M-am întrebat mereu ce înseamnă să fi FEMEIE; să renaşti zâmbind în fiecare primăvară, printre magnoliile ce elogiază un anotimp al frumosului.
Mi-aş dori să fiu acea femeie care continuă să arunce zarurile şi să câştige în toate luptele cu viaţa, în faţa tuturor problemelor. Îmi lipsesc insă îndârjirea, pragmatismul şi ochelarii realităţii uneori. Poate voi descoperi într-o zi un mic butic ferit de lume, de unde să îi cumpăr, când toată lumea e întoarsă cu spatele.
La mulţi ani tuturor primăverilor din tine, din mine, din noi! La mulţi ani acelui copil stingher ce zace în tine, apărând zglobiu de fiecare dată în privirea ta!
De acei ochelari avem noi novoie? Să fie oare aceștia cheia succesului? Părerea mea e că, în acestă luptă asiduă pe care o ducem în fiece secundă a existenței noastre, șansa de a simți gustul victorie,( "Mi-aş dori să fiu acea femeie care continuă să arunce zarurile şi să câştige în toate luptele cu viaţa, în faţa tuturor problemelor."), ar fi, să găsim un înveliș impermeabil cu care să ne îmbrăcam sufletul. Teama că, într-o bună zi, acesta ar putea fi atacat de vreun virus, ne taie elanul și ne oprește din visare. Putem noi oare să răzbatem și să ajungem pe culme fară a spera la vreo minune? Răspunsul meu imediat, ar fi: DA, dar mai întâi de toate, trebuie să mă aliez cu DORINȚA! Să nu cautăm un butic ascuns de lume pentru a ne achiziționa o astfel de haină, pentru că, cu toții o avem, nu ne-a rămas decât s-o îmbrăcăm!!!
RăspundețiȘtergere