Mens sana in corpore sano
"Eyes Wide Shut"
De aproximativ 2 ani sunt pasionata si interesata de nutritie. Interesul meu rezida intr-un istoric mai indepartat, al evolutiei mele din punct de vedere al masei corporale. In copilarie, eram un copil inalt si slab,cu mult peste inaltimea medie potrivita varstei. Cresterea in inaltime s-a atenuat de-alungul anilor, odata cu perioada liceului. In prezent am 1,77 m, deci nu o sa-mi realizez visul de a ajunge la 1,80 m, dar nu ma pot plange (hihi). Cu venirea pubertatii, si a inerentelor schimbari hormonale, am inceput sa ma ingras. Nu foarte mult, dar in mod gradual. In gimnaziu aveam inca o constitutie normala, dar in nici un caz nu eram slaba.
[Modul de distribuire a grasimii corporale in cazul meu este de tip ginoid (feminin) - mai exact, axata pe zona coapselor, feselor, soldurilor, zone unde este mult mai greu sa slabesti decat persoanele de tip android (masculin) a caror grasime excedentara se concentreaza in special in zona abdomenului. Avantajul in cazul meu este ca riscuri medicale nu exista, dezavantajul fiind aspectul inestetic, si posibilitatea unei acumulari de tesut adipos care este posibil sa nu dispara nici prin diete si sport, ci doar chirurgical, prin lipoaspiratie. In cazul tipului android, este mult mai usor sa piarda in greutate in zona abdomenului, dar dezavantajul principal este faptul ca grasimea acumulata in zona abdomenului poate afecta starea de sanatate, nu doar aspectul estetic.Multa lume ma intreaba cum de am talia asa de subtire si un abdomen plat. Nu e nici un secret, pur si simplu asa e constitutia mea corporala.]
Odata cu venirea liceului, am continuat clasicul comportament al romanului , care include viata sedentara, ore indelungi petrecute in fata calculatorului si un regim alimentar haotic, fara a manca la ore regulate si fara a supraveghea tipul de alimente. Primisem in 2003 primul meu computer si devoram seara, in timp ce stateam la calculator, cate o portie de paste cu smantana, branza etc. sau favoritii cartofi prajiti cu branza topita. Asa am ajuns sa ma ingras destul de mult, intr-un timp scurt - circa 6 luni. Vara anului 2004 a marcat un punct de turnura pentru mine. A fost prima data cand am constientizat aspectul meu fizic si a inceput sa ma intereseze cum arat. Am urmat pe durata intregii veri o cura drastica de slabire "dupa ureche", lucru pe care nu il recomand nimanui, consecintele in viitor fiind ireversibile.Stiu ca auziti povestea aceasta in fiecare zi, dar e o afirmatie cat se poate de adevarata.Cum am procedat: Mi-am redus consumul de alimente, mancam totusi prea multe glucide (carbohidrati) si prea putine proteine [insa atunci nu realizam asta], dar faceam bicicleta acasa cate 30 min/zi. Asa am ajuns sa slabesc, mai mult infometandu-ma, la 15 ani, aproximativ 13 kg ( de la 71,5 kg la 58 kg la o inaltime de cca 1,74-1,75 m, in 3 luni, din iunie pana in septembrie. Am fost foarte multumita, atat de mine, cat si de laudele primite de la cunostiinte si colegii de scoala. Evident ca nu am reusit sa mentin greutatea, si m-am ingrasat in timp apoi , in jur de 4 kg, dar eram inca satisfacuta si nu ma mai preocupa problema.
Doi ani mai tarziu am suferit prima mea deceptie sentimentala, fireasca de altfel la 17-18 ani, si nu am mai putut manca, cateva zile, pana au venit ai mei sa ma duca la tara ca sa imi revin si sa incetez din a-mi mai turna cenusa in cap. Atunci am slabit cateva kg in 5 zile, un alt lucru cat se poate de daunator corpului.( Nu recomand asta nimanui, dar voi explica mai multe in randurile ce urmeaza despre efectul yo-yo si consecintele unei slabiri rapide asupra organismului.) Acel eveniment a fost al doilea moment de turnura in constiinta mea si in echilibrul dintre trup si suflet. E poate momentul in care am devenit o "mica obsedata" asupra greutatii mele, defectelor corpului s.a.m.d. Cred ca milioane de adolescenti se regasesc in prezent in aceasta postura; e un lucru explicabil atat psihologic, cat si social. Poate de aceasta m-am hotarat sa scriu despre experienta prorpie, facandu-mi curaj. Presiunea de grup prin influentele sociale si modelele de frumusete promovate si in mass-media, cuvintele spuse de cunoscuti, care desi inofensive, au o influenta mare asupra unui adolescent, nevoia de a se face remarcat, de a fi diferit etc.
Revenind la firul povestirii, am inceput sa fiu mai atenta cu alimentatia, deoarece vroiam sa arat bine si pentru majoratul meu, si tot asa am inceput sa mananc mai putin. Am slabit intr-adevar, dar au existat mereu fluctuatii de greutate de-alungul timpului. Cativa ani mai tarziu, in 2009, m-am angajat la un magazin de lux unde lucram 12 ore pe zi si eram nevoita sa imi iau masa la serviciu. Cu tentatia restaurantului din apropierea magazinului, si a multitudinii de fast-foods am acumulat cateva kilograme in plus. Atunci am avut un al treilea moment de cumpana in care am hotarat ca e timpul sa iau masuri. In toamna aceluiasi an m-am mutat din Timisoara in Cluj-Napoca: schimbare de peisaj, de mentalitati, de expectatii, de aer. Am slabit in 1-2 luni cu niste pastile "miraculoase" de slabit, care imi taiau senzatia de foame, si pe care le cumparasem de la farmacie. Atunci am renuntat si la paine definitiv si la mancarea de fast-food. Ajunsesem la 57 kg si eram fericita, dar totul s-a cutremurat intr-o zi, cand imi simteam privirea incetosata si aveam senzatia ca am nisip in ochi, ma dureau ingrozitor pleoapele si eram ametita. Intr-o febra a panicii, am cautat pe internet informatii despre pastilele pe care le luasem si descperisem ca ele contineau diferite substante daunatoare sanatatii, precum sibutramina, putand creste riscul de infarct, genera aritmii s.a. M-am speriat ingrozitor si am incetat administrarea lor. Panicata insa de gandul imediatului efect yo-yo (de reingrasare) am descoperit intr-o cautare pe internet, in acea seara, intamplator, regimul /dieta Montignac. Pentru mine a fost luminita de la capatul tunelului. Nu exista cuvinte suficiente pentru a multumi lui
Michel Montignac de contributia pe care si-a adus-o in domeniul nutritiei, a tratarii diabetului de tip II si prevenirii bolilor cardiovasculare.
Din acel moment, viata mea s-a schimbat complet. Am devenit constienta asupra importantei nutritiei pentru a avea o viata sanatoasa si bineinteles a activitatilor fizice. Cu regimul
Montignac, impropriu numit regim, pentru ca este de fapt un stil de viata, am reusit sa evit efectul yo-yo dupa incetarea administrarii acelor pastile nocive si odioase, ba chiar am mai slabit pana la 55 kg in decursul a catorva luni. La inceput, citiind prima lui carte,
Mananc, deci slabesc (
Je mange, donc je maigris), aparuta in 1987, introducand conceptul de
indice glicemic IG si contestand teoria caloriilor, am fost cat se poate de sceptica. Cu timpul insa, documentandu-ma, si aplicand principiile Montignac, am realizat, ca cel putin , in cazul meu a functionat, iar afirmatiile sunt cat se poate de valide si demonstrabile stiintific. De atunci am incetat in a mai numara caloriile consumate, si am inceput sa blamez regimurile hipo-calorice sau retetele miraculoase din articole tampite care propun "Cum sa slabesti in 5 zile". De aceasta , in lunile ce urmeaza, voi posta o serie de ganduri, sfaturi, impresii ale experientei mele cu dieta Montignac, chiar si retete, considerand ca in Romania nu exista suficiente informatii si oamenii, in marea lor majoritate continua sa adopte comportamente daunatoare lor , cu efecte vizibile dupa o perioada mai lunga de timp. Imi amintesc zambind de mine, de cat de pierduta ma simteam la inceput in a intelege regimul Montignac si sper ca informatiile pe care le voi transmite in viitorul apropiat, prin acest blog, sa va fie utile. Sunt deschisa, ca intotdeauna, oricaror intrebari.
Am scris aceste randuri , sforaitoare de altfel, pentru a trezi nu doar constiinta, cum zice Anthony Giddens, ci si constienta fiecaruia. Nu ii doresc nimanui sa treaca prin clipele de deziluzie pe care le-am indurat, datorita mintii mele nesabuite.Ce motherly am sunat , cu ultima fraza. Am zis.
