Tastatura se va topi în curând..şi nu, nu din pricina proceselor mentale intense care mă îndeamnă să dau formă geniului creator, ci din cauza arşiţei de afară. Iată că a sosit şi vara, leneşă poate, după o primăvară cu vreme de 3 x mai schimbătoare decât mofturile de fată mare şi cu ploi ce se strâmbă mai rău decât măştile de Halloween (cel puţin aşa a fost la Cluj) - însă e un motiv de bucurie pentru toţi cei care trăim Monti! Marea diversitate de fructe şi legume proaspete - biletul către o siluetă de invidiat! Dar ce ne facem când tanti care vinde pătrunjel în piaţe nu e, şi ne regăsim în peisajul hipermarketului/supermarket etc.
Am regăsit pe blogul Inei Todoran, faţă de care nutresc o infinită admiraţie pentru pasiunea depusă în ceea ce întreprinde, nişte informaţii interesante.
Cum putem afla dacă fructele / legumele de pe rafturile marilor magazine sunt sau nu modificate genetic?
Nu este deloc greu să înveţi să le recunoşti, însă problema e ca şi în cazul E-urilor: sunt trecute nişte cifre pe ambalaj, iar dacă nu eşti bine documentat în ceea ce priveşte conţinutul lor, rişti să cumperi alimente îmbibate în chimicale.
Aşadar, întreg secretul constă în citirea etichetei. Şi aici mă refer la acel autocolant lipit direct pe coaja legumei/fructului sau, după caz, pe punga în care sunt ambalate acestea (de ex. la portocale).
Orice etichetă are intre 4-5 cifre.
dacă produsul are 4 cifre înseamnă că a fost crescut într-un mediu normal, însă nu BIO. Produsul însă NU a fost modificat genetic. e.g 4021
dacă produsul are 5 cifre, iar prima cifră este 9, înseamnă că este BIO. e.g 95783
dacă produsul este format din 5 cifre, iar prima cifră este 8, înseamnă ca acesta a fost modificat genetic. e.g 85783
Aşadar ţineţi minte aceste aspecte atunci când cumpăraţi fructe sau legume din hipermarket.
Maggie: You know what I feel like? I feel all the time like a cat on a hot tin roof. Brick: Then jump off the roof, Maggie, jump off it. Now cats jump off roofs and they land uninjured. Do it. Jump.
Vrum, vrum, trezeşte-te la viaţă! zise blogul meu drag cu glasul metalic al unui Ford Mustang Shelby (GT500, of course) Deja începuse să se pună praful pe săracul meu blog. Din fericire, formatul electronic nu necesită Pronto lemn curat. Simţeam acum nevoia de a scrie.Şi da, vă las libertatea deplină de a arunca cu pietre în domnişoara subsemnată, pentru că la cât de exigentă sunt, eu însumi aş face acelaşi lucru. De ce să aruncaţi cu pietre? De ce trebuie instalat rugul sau eşafodul pe care va trebui să ardă vrăjitoarea contemporană care nu a vrut să respecte constantele nescrise ale traiului social? Foarte simplu: cum spune sloganul L'oreal - Pentru că merit! Da, da, aţi auzit bine. Mi s-a spus reproşat de nenumărate ori, în diverse ocazii şi companii că am o preferinţă spre a critica. Ei bine, ce să-i faci când eşti Fecioară, e o boală incurabilă, mai ruşinoasă şi sfidătoare decât acneea de la 14 ani. Am condamnat suficient, intenţionat sau nu, alegerile altora . Am oferit la rândul meu pseudo-sfaturi celor care le-au cerut. În fine, am reuşit să surprind atât de clar anumite aspecte din viaţa unora exact aşa cum erau. Dar zilele trecute, căutând în sacul cu amintiri al anilor ce au plecat, mai straşnic decât după un chilipir vintage din dulapul de vechituri al bunicii, am ajuns la simpla concluzie că sunt o persoană analitică şi cerebrală, cât timp este vorba de orice care nu implică prezenţa subsemnatei. Merit şi un premiu acum, că am recunoscut. Pentru că, dacă ar fi să spun lucrurilor pe nume şi într-un mod cât mai franc, mă port ca şi o gâscă care atunci când i se cere să deseneze un triunghi isoscel, face unul echilateral aka "ca viţelu la poarta nouă". De ce? Pentru că: după cum s-a demonstrat în nenumărate studii, femeile au tendinţa de a se lăsa prea mult pradă emoţiilor. Aşadar nu degeaba a fost creată Catherine din La răscruce de vânturi, Anna Karenina şi alte eroine care au iubit pătimaş.
Iubirea necondiţionată e poate un produs ce vine la pachet cu suprasaturaţia de happy ending din filmele siropoase americane, la care noi, toate Evele vărsăm lacrimi pe umărul iubitului necunoscut. Iubirea aceea de femeie nebună desprinsă din filme există şi în realitate. Nu e o noutate, ne regăsim perfect în acel peisaj, chiar dacă vrem sau nu să recunoaştem. Ne place să fim prostite de ideea că fiecare va primi sărutul din Frumoasa din pădurea adormită de la prinţul acela chipeş, cu ochi scânteietori - aşadar de fiecare dată când ne îndrăgostim, uităm de experienţele trecute cu ex-prinţi care de fapt nu au fost prinţi ci porcuşori sau bestii. Cine e vinovatul? Desigur, nu am ezita să aruncăm vina în curtea vecinului: ei sunt de vină! Bărbaţii sunt profitori, bărbaţii sunt răi, bărbaţii sunt nesimţiţi, bărbaţii au doar interese ascunse, bărbaţii înşeală, bărbaţii vor doar sex, bărbaţii mint, pe scurt: Bărbaţii sunt porci! Ok, am clarificat acest lucru...dar noi? noi ce suntem?Aşadar, înainte de a afirma toate cele, să analizăm întreaga situaţie: Eşti singura vinovată dacă accepţi să stai lângă un bărbat prost. Pentru că niciunul nu s-ar putea strecura în mintea, gândurile, amintirile noastre, dacă nu i-am fi dat voie noi, deschizându-i languros uşa, la fel ca Dalila ce l-a ademenit pe Samson. Suntem singurii răspunzători pentru răul şi haosul pe care îl creem în permanenţă în habitaclul nostru.
Motivele urmează să vină:
Minte-mă frumos! (trist, dar adevărat - preferăm să trăim în comoditatea de a şti că el ne iubeşte, deşi toate lucrurile indică ridicolul contrariu)
Soluţie: pe viitor ar trebui să evităm întrebările gen Ţi se pare că m-am îngrăşat? Mă mai iubeşti? În ce culoare să mă vopsesc? Vrei să vii cu mine la cumpărături?
Aparenţele înşeală! Nu e ceea ce crezi! (mda..de fapt, nu înşeală - şi din proprie experienţă spun că prima impresie, referindu-mă exact la prima întrevedere, e cea reală, pentru simplul motiv că atunci încă nu se dezvoltase afinitatea aceea emoţională şi eram încă obiective. Dacă nu te caută, înseamnă că nu îi pasă - de ce trebuie fabricate mereu scuze de creieraşul nostru: era obosit, are atât de multe sarcini de dus la îndeplinire la serviciu / era ocupat: are de semnat un contract cu clienţii din străinătate.)
Dacă nu te sună, nu are chef, nu este curios, nu te vrea. Ce credem noi: iarăşi îi face figuri telefonul, sigur i s-a descărcat bateria, e într-o zonă fără semnal. Uităm de multe ori că priorităţile ne guvernează viaţa. Oricine este important afectiv, beneficiază de prioritate: dacă ar solicita ajutorul, am ajuta necondiţionat, dacă iubim, zburdăm încercând să ne declarăm întregii lumi înălţătoarele sentimente. Spunea un erudit francez că iubirea este una singură, dar are mii de copii diferite. Felul în care ne manifestăm cu toţii când iubim, e mai mult decât asemănător - să fie asta un produs social sau o predispoziţie genetică??!! Nu putem face pe marea Xena insensibilă care îşi spune I have the pussy, I make the rules alias îl joc cum vreau eu, cât timp de fiecare dată când pleacă, îţi torni cenuşă în cap, nu mai poţi de dorul lui, dai iama în cutia cu îngheţată ca Vlad Ţepeş în atacul nocturn şi verifici telefonul din două în două minute.
Concluzie: nu sunt feministă, aceleaşi constante sunt aplicabile şi în situaţia inversă. Esenţialul: "ceea ce vezi, aia îi" Dacă el nu te vrea, nu te vrea. Dacă nu îţi spune că te iubeşte, chiar nu te iubeşte. Dacă el nu te sună, nu vrea să te audă. Dacă el nu vrea să te vadă, nu îi este dor de tine.
Soluţii: duş scoţian rece sau lovitul cu capul de pragul de sus, pentru a-l vedea pe cel de jos. Dezbracă-te de părerile de la coafor ale prietenelor tale, de impresiile de la colţ ale tantilor ce mănâncă seminţe - nu mai ţese vise cu fire invizibile, demontează piedestalul acela în care l-ai confundat pe el cu Vronski cel care vine să îţi reformeze viaţa. Timpul e variabil, în funcţie de evenimentele care îl constituie, cu toate acestea de ce să ne maximizăm orele pierdute în zadar, moment în care micşorăm şansele în care am găsi o pereche cu mai puţine corniţe şi mai mult puf de îngeraş. "I am alive! Maggie the cat is alive!"
"Într-o zi m-a dus la o baie turcească, de abur fierbinte, numai pentru femei. Ştia acest Casanova cum se deschid toate porţile. Nu m-a lăsat până când n-am mers cu el. Ascunşi bine, printr-o plesnitură a unei uşi, am privit amândoi înăuntru. Erau vreo treizeci, poate patruzeci de femei dezbrăcate, la un loc, goale, din familii foarte bune. Parcă erau o turmă. Semănau între ele ca oile. Ce poate fi să cucereşti turme întregi de astfel de trupuri? Toate la un loc nu înseamnă cât o femeie adevărată. Spusesem odată unui polonez care nu văzuse niciodată o rodie, că rodia este aşa ca un fruct mai mare, parcă plin de coacăze. Omul meu a mâncat câteva mii de coacăze ca să afle ce este o rodie.
Sunteţi mândri când cuceriţi atâtea femei, tocmai fiindcă nu ştiţi ce este femeia. Cine aleargă şi nu se opreşte la una singură, pierde din femeie ceea ce e mai bun. O femeie nu e numai trupul ei, fiindcă orice femeie are o frumuseţe mărginită în definitiv, un trup e supus şi el boalei.
Cea mai frumoasă femeie e rareori frumoasă trupeşte, în clipe fericite şi numai cu puţină ameţeală, ca unele tablouri care nu trebuie privite prea de aproape. Dacă n-ai văzut însă o femeie care iubeşte, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă. Când o femeie; când în privire îi apare o lucire vie şi pe buze îi joacă o lumină, atunci ea transformă orice e al trupului ei într-o minune, deosebită de tot ceea ce a fost şi va fi."
