Mediocritatea este plaga civilizaţiei.

Mediocritatea este plaga civilizaţiei. (John Fowles)

vineri, 26 noiembrie 2010

Alb

by Peter Iancovici ™
Sau frumuseţea lucrurilor simple


Pentru unii implacabil, pentru alţii morbid, pentru cei mai mulţi pur şi inocent, ca o privire a  unei copile de la ţară, cu obraji rumeni şi prea multa bucurie pe chip. Prea multă bucurie pentru lumea aceasta mercantilă şi împietrită.

Aşa e albul. Nu glacial, ci cald, uman, îmbietor, cel puţin pentru mine.



Annie Lennox - Why

Asculta mai multe audio diverse



Azi-dimineaţă m-a întâmpinat un peisaj de iarnă, a nins... Urăsc frigul, şi cu toate acestea prima zăpadă a fiecarui an mă cucereşte mereu [...] poate fiindcă mă apropie mai mult de mine, şi nu doar atât - mă apropie de frumuseţea simplă a unei naturi pe care încercăm să o cucerim prin progresul tehnologiei. Uităm să fim oameni - oameni care au sensibilitate, acea sensibilitate de a empatiza cu lucruri care sfidează timpul şi care pot trezi în fiecare un zâmbet cât de mic. Nu cred că îmi place iarna pentru că mi-ar aminti de copilarie - am fost un copil relativ singuratic, în centrul atenţiei în sânul familiei, răsfăţat, apreciat, încurajat şi cam atât - puţine au fost ocaziile de a socializa cu ceilalţi copii, făcând bulgări de zăpadă sau oameni de piatră cu morcov pe post de nas şi cratiţă în cap. Dar nu cred că am pierdut nimic, pentru că anumite experienţe nu pot fi trăite în adevartul sens decât cu propria persoană, închişi între cei patru pereţi ai sinelui, închişi într-un confort emoţional şi într-un colţ în care poţi avea sentimente fără a fi luat în derâdere de o lume care acum a uitat să iubească, a uitat să plângă, a uitat să simtă ceva, orice. Oare de ce ne trebuie adrenalină, senzaţii tari, să ne simţim "în priză", când sunt atât de multe lucruri de văzut, de simţit, lucruri care există de veacuri şi nu a trebuit să le inventam noi pentru a ne simţi stimulaţi?!  Ne place să ne împopoţonăm, trăind în iluzia unei vieţi frumoase, cu ieşiri în cluburi, la cafenele, cu discuţii existenţiale la colţ de mall, ne place să ne complacem într-un joc stupid al seducţiei de-a şoarecele şi pisica, să părem interesanţi şi inabordabili, să ne minţim că suntem speciali şi de neînlocuit. Nu vreau să mă gândesc la buletinele de actualităţi ce vor urma, cu ştiri care anunţă scumpirea încălzirii, mii şi mii de datornici, cu ştiri care anunţă neputinţa finalizării unor lucrări în plină iarnă, sau condiţii vitrege pe drumurile publice, oameni înzăpeziţi, sau oameni uitaţi de lume în sate de munte, a căror copii au plecat în străinătate - oameni cu privirea rezervată, în sate în care au rămas doar câinii ca să urle disperarea unei lumi pline de contraste. 
Mă bucur că a nins, albul zăpezii mă face să zâmbesc. E natura mea, natura infinită!

Image courtesy, Peter Iancovici

Un comentariu:

  1. antarctida_life@yahoo.com17 decembrie 2010, 22:35

    Aheul din mine sa trantit pe nisip, era atat de mult pina la Troia si ma simteam atat de obosit.Stiam povestea din vechime , de mitul irosit, ca voi muri sub ale tale ziduri, ellada imi va fi o dulce amintire...la naiba mi-am soptit atunci in gand, o alta ratacire.M-ai bine ma intorc pe-al meu pamant, m-am saturat sub ziduri...de iubire...
    Atat de dulce-ti este zambetul, atat de amar ma otraveste, m-ai bine ma intorc-n Ithaca mea si stau si dau la ...peste...
    Ispita-ti este atat de-adanca, cu greu ma-ntorc spre a mea arca, mai bine dau la vasle un an decat sa mor pe targa...
    Atat de sincer ti-e cuvantul si totu-mi rascoleste, d-ar stiu ca e veninul tau spre tot ce te iubeste...
    Si cum spuneam la inceput, gandind a ma intoarce , am inceput ceva ca sa-mi gatesc , ceva ce mult imi place. Curiozitatea-ti macina dorinta , mirosul te imbata, te intrebai de-acolo sus....Ce oare fierbe-n oala ? Nici Montignac nu reusea sa iti raspunda...ce eu am pus la fiert in zeama aburinda...
    Homer el insusi ar fi scris reteta,si chiar si Shakespeare ar fi uitat de Julieta...
    ps.
    Imi amintesc de unchiul grec atunci cand eu eram copil, cand invatam si imi doream ca el sa fiu, cum mina lui prin mirodenii ratacea, in oale mici mancaruri exotice gatea, in mica bucatarie mirosuri ma-mbatau ...ah cat de bine ma simteam...si-acum ca un nebun in miez de noapte iti scriam...ciudat...ma cheama Adrian

    RăspundețiȘtergere