Fericita castigatoare va primi MAC Mineralize Blush în Warm Soul şi MAC Fix+.
Vedeta al carei look il gasesc mereu potrivit e modelul Doutzen Kroes, una dintre cele mai frumoase supermodele ale momentului . Apreciez look-ul ei mereu fresh, natural, fara exagerari si trasaturile proportionate ale fetei, care pot apartine atat ale unei femme fatale , cat si ale unei fete inocente.
Pentru unii implacabil, pentru alţii morbid, pentru cei mai mulţi pur şi inocent, ca o privire a unei copile de la ţară, cu obraji rumeni şi prea multa bucurie pe chip. Prea multă bucurie pentru lumea aceasta mercantilă şi împietrită.
Aşa e albul. Nu glacial, ci cald, uman, îmbietor, cel puţin pentru mine.
Azi-dimineaţă m-a întâmpinat un peisaj de iarnă, a nins... Urăsc frigul, şi cu toate acestea prima zăpadă a fiecarui an mă cucereşte mereu [...] poate fiindcă mă apropie mai mult de mine, şi nu doar atât - mă apropie de frumuseţea simplă a unei naturi pe care încercăm să o cucerim prin progresul tehnologiei. Uităm să fim oameni - oameni care au sensibilitate, acea sensibilitate de a empatiza cu lucruri care sfidează timpul şi care pot trezi în fiecare un zâmbet cât de mic. Nu cred că îmi place iarna pentru că mi-ar aminti de copilarie - am fost un copil relativ singuratic, în centrul atenţiei în sânul familiei, răsfăţat, apreciat, încurajat şi cam atât - puţine au fost ocaziile de a socializa cu ceilalţi copii, făcând bulgări de zăpadă sau oameni de piatră cu morcov pe post de nas şi cratiţă în cap. Dar nu cred că am pierdut nimic, pentru că anumite experienţe nu pot fi trăite în adevartul sens decât cu propria persoană, închişi între cei patru pereţi ai sinelui, închişi într-un confort emoţional şi într-un colţ în care poţi avea sentimente fără a fi luat în derâdere de o lume care acum a uitat să iubească, a uitat să plângă, a uitat să simtă ceva, orice. Oare de ce ne trebuie adrenalină, senzaţii tari, să ne simţim "în priză", când sunt atât de multe lucruri de văzut, de simţit, lucruri care există de veacuri şi nu a trebuit să le inventam noi pentru a ne simţi stimulaţi?! Ne place să ne împopoţonăm, trăind în iluzia unei vieţi frumoase, cu ieşiri în cluburi, la cafenele, cu discuţii existenţiale la colţ de mall, ne place să ne complacem într-un joc stupid al seducţiei de-a şoarecele şi pisica, să părem interesanţi şi inabordabili, să ne minţim că suntem speciali şi de neînlocuit. Nu vreau să mă gândesc la buletinele de actualităţi ce vor urma, cu ştiri care anunţă scumpirea încălzirii, mii şi mii de datornici, cu ştiri care anunţă neputinţa finalizării unor lucrări în plină iarnă, sau condiţii vitrege pe drumurile publice, oameni înzăpeziţi, sau oameni uitaţi de lume în sate de munte, a căror copii au plecat în străinătate - oameni cu privirea rezervată, în sate în care au rămas doar câinii ca să urle disperarea unei lumi pline de contraste.
Mă bucur că a nins, albul zăpezii mă face să zâmbesc. E natura mea, natura infinită!
Nu credeam că există oameni fericiţi. Mă gândesc cu amărăciune la faptul că în periplul meu zilnic pe străzi - şi nu importă străzile cărui oraş, pentru că peste tot unde ochii mei au îmbrăcat realitatea socială, nu am întâlnit decât oameni schimonosiţi, cu feţe spasmodice, un aer greu de sărăcie intelectuală, de plafonare, un aer sufocant de mahala în plin cadru urban. Aşa că unde să mai încapă exaltarea, inefabilul, comuniunea spirituală, reîntoarcerea în timpuri mitice, bucuria de a te trezi lângă cineva, când lumea este prea injectată de serul cluburilor, al nopţilor pierdute căutând prinţii din poveste în locurile cele mai nepotrivite. Şi iată că m-am înşelat, eu Fecioara analitică...Ce îmi rămâne să afirm e faptul că fericirea nu trebuie privită doar ca pe un ideal, că romanele marilor iubiri pe care le-am devorat cu toţii - sau măcar mulţi dintre noi , - în adolescenţă, ecranizările marilor poveşti de iubire, nu au fost pagini întregi scrise în gol sau scenarii ale unor minţi bolnave de regizori care nu aveau altă treabă - fericirea există, e aici, e acolo, e pretutindeni, e vorba de disponibilitatea de a duce incomensurabilitatea unei astfel de senzaţii şi capacitatea nativă de ne dărui în deplinătatea fiinţei noastre.
Un lucru este cert: nu există poveşti mari de iubire, e o prostie... fiecare iubire este mare în esenţa ei!
"...Iar vocea ta aducea în răstimpuri
dulceaţa unei minuni
împlinite
aşa cum merele toamnei se întrupează şi mângâie aerul rece
Tastatura se va topi în curând..şi nu, nu din pricina proceselor mentale intense care mă îndeamnă să dau formă geniului creator, ci din cauza arşiţei de afară. Iată că a sosit şi vara, leneşă poate, după o primăvară cu vreme de 3 x mai schimbătoare decât mofturile de fată mare şi cu ploi ce se strâmbă mai rău decât măştile de Halloween (cel puţin aşa a fost la Cluj) - însă e un motiv de bucurie pentru toţi cei care trăim Monti! Marea diversitate de fructe şi legume proaspete - biletul către o siluetă de invidiat! Dar ce ne facem când tanti care vinde pătrunjel în piaţe nu e, şi ne regăsim în peisajul hipermarketului/supermarket etc.
Am regăsit pe blogul Inei Todoran, faţă de care nutresc o infinită admiraţie pentru pasiunea depusă în ceea ce întreprinde, nişte informaţii interesante.
Cum putem afla dacă fructele / legumele de pe rafturile marilor magazine sunt sau nu modificate genetic?
Nu este deloc greu să înveţi să le recunoşti, însă problema e ca şi în cazul E-urilor: sunt trecute nişte cifre pe ambalaj, iar dacă nu eşti bine documentat în ceea ce priveşte conţinutul lor, rişti să cumperi alimente îmbibate în chimicale.
Aşadar, întreg secretul constă în citirea etichetei. Şi aici mă refer la acel autocolant lipit direct pe coaja legumei/fructului sau, după caz, pe punga în care sunt ambalate acestea (de ex. la portocale).
Orice etichetă are intre 4-5 cifre.
dacă produsul are 4 cifre înseamnă că a fost crescut într-un mediu normal, însă nu BIO. Produsul însă NU a fost modificat genetic. e.g 4021
dacă produsul are 5 cifre, iar prima cifră este 9, înseamnă că este BIO. e.g 95783
dacă produsul este format din 5 cifre, iar prima cifră este 8, înseamnă ca acesta a fost modificat genetic. e.g 85783
Aşadar ţineţi minte aceste aspecte atunci când cumpăraţi fructe sau legume din hipermarket.
Maggie: You know what I feel like? I feel all the time like a cat on a hot tin roof. Brick: Then jump off the roof, Maggie, jump off it. Now cats jump off roofs and they land uninjured. Do it. Jump.
Vrum, vrum, trezeşte-te la viaţă! zise blogul meu drag cu glasul metalic al unui Ford Mustang Shelby (GT500, of course) Deja începuse să se pună praful pe săracul meu blog. Din fericire, formatul electronic nu necesită Pronto lemn curat. Simţeam acum nevoia de a scrie.Şi da, vă las libertatea deplină de a arunca cu pietre în domnişoara subsemnată, pentru că la cât de exigentă sunt, eu însumi aş face acelaşi lucru. De ce să aruncaţi cu pietre? De ce trebuie instalat rugul sau eşafodul pe care va trebui să ardă vrăjitoarea contemporană care nu a vrut să respecte constantele nescrise ale traiului social? Foarte simplu: cum spune sloganul L'oreal - Pentru că merit! Da, da, aţi auzit bine. Mi s-a spus reproşat de nenumărate ori, în diverse ocazii şi companii că am o preferinţă spre a critica. Ei bine, ce să-i faci când eşti Fecioară, e o boală incurabilă, mai ruşinoasă şi sfidătoare decât acneea de la 14 ani. Am condamnat suficient, intenţionat sau nu, alegerile altora . Am oferit la rândul meu pseudo-sfaturi celor care le-au cerut. În fine, am reuşit să surprind atât de clar anumite aspecte din viaţa unora exact aşa cum erau. Dar zilele trecute, căutând în sacul cu amintiri al anilor ce au plecat, mai straşnic decât după un chilipir vintage din dulapul de vechituri al bunicii, am ajuns la simpla concluzie că sunt o persoană analitică şi cerebrală, cât timp este vorba de orice care nu implică prezenţa subsemnatei. Merit şi un premiu acum, că am recunoscut. Pentru că, dacă ar fi să spun lucrurilor pe nume şi într-un mod cât mai franc, mă port ca şi o gâscă care atunci când i se cere să deseneze un triunghi isoscel, face unul echilateral aka "ca viţelu la poarta nouă". De ce? Pentru că: după cum s-a demonstrat în nenumărate studii, femeile au tendinţa de a se lăsa prea mult pradă emoţiilor. Aşadar nu degeaba a fost creată Catherine din La răscruce de vânturi, Anna Karenina şi alte eroine care au iubit pătimaş.
Iubirea necondiţionată e poate un produs ce vine la pachet cu suprasaturaţia de happy ending din filmele siropoase americane, la care noi, toate Evele vărsăm lacrimi pe umărul iubitului necunoscut. Iubirea aceea de femeie nebună desprinsă din filme există şi în realitate. Nu e o noutate, ne regăsim perfect în acel peisaj, chiar dacă vrem sau nu să recunoaştem. Ne place să fim prostite de ideea că fiecare va primi sărutul din Frumoasa din pădurea adormită de la prinţul acela chipeş, cu ochi scânteietori - aşadar de fiecare dată când ne îndrăgostim, uităm de experienţele trecute cu ex-prinţi care de fapt nu au fost prinţi ci porcuşori sau bestii. Cine e vinovatul? Desigur, nu am ezita să aruncăm vina în curtea vecinului: ei sunt de vină! Bărbaţii sunt profitori, bărbaţii sunt răi, bărbaţii sunt nesimţiţi, bărbaţii au doar interese ascunse, bărbaţii înşeală, bărbaţii vor doar sex, bărbaţii mint, pe scurt: Bărbaţii sunt porci! Ok, am clarificat acest lucru...dar noi? noi ce suntem?Aşadar, înainte de a afirma toate cele, să analizăm întreaga situaţie: Eşti singura vinovată dacă accepţi să stai lângă un bărbat prost. Pentru că niciunul nu s-ar putea strecura în mintea, gândurile, amintirile noastre, dacă nu i-am fi dat voie noi, deschizându-i languros uşa, la fel ca Dalila ce l-a ademenit pe Samson. Suntem singurii răspunzători pentru răul şi haosul pe care îl creem în permanenţă în habitaclul nostru.
Motivele urmează să vină:
Minte-mă frumos! (trist, dar adevărat - preferăm să trăim în comoditatea de a şti că el ne iubeşte, deşi toate lucrurile indică ridicolul contrariu)
Soluţie: pe viitor ar trebui să evităm întrebările gen Ţi se pare că m-am îngrăşat? Mă mai iubeşti? În ce culoare să mă vopsesc? Vrei să vii cu mine la cumpărături?
Aparenţele înşeală! Nu e ceea ce crezi! (mda..de fapt, nu înşeală - şi din proprie experienţă spun că prima impresie, referindu-mă exact la prima întrevedere, e cea reală, pentru simplul motiv că atunci încă nu se dezvoltase afinitatea aceea emoţională şi eram încă obiective. Dacă nu te caută, înseamnă că nu îi pasă - de ce trebuie fabricate mereu scuze de creieraşul nostru: era obosit, are atât de multe sarcini de dus la îndeplinire la serviciu / era ocupat: are de semnat un contract cu clienţii din străinătate.)
Dacă nu te sună, nu are chef, nu este curios, nu te vrea. Ce credem noi: iarăşi îi face figuri telefonul, sigur i s-a descărcat bateria, e într-o zonă fără semnal. Uităm de multe ori că priorităţile ne guvernează viaţa. Oricine este important afectiv, beneficiază de prioritate: dacă ar solicita ajutorul, am ajuta necondiţionat, dacă iubim, zburdăm încercând să ne declarăm întregii lumi înălţătoarele sentimente. Spunea un erudit francez că iubirea este una singură, dar are mii de copii diferite. Felul în care ne manifestăm cu toţii când iubim, e mai mult decât asemănător - să fie asta un produs social sau o predispoziţie genetică??!! Nu putem face pe marea Xena insensibilă care îşi spune I have the pussy, I make the rules alias îl joc cum vreau eu, cât timp de fiecare dată când pleacă, îţi torni cenuşă în cap, nu mai poţi de dorul lui, dai iama în cutia cu îngheţată ca Vlad Ţepeş în atacul nocturn şi verifici telefonul din două în două minute.
Concluzie: nu sunt feministă, aceleaşi constante sunt aplicabile şi în situaţia inversă. Esenţialul: "ceea ce vezi, aia îi" Dacă el nu te vrea, nu te vrea. Dacă nu îţi spune că te iubeşte, chiar nu te iubeşte. Dacă el nu te sună, nu vrea să te audă. Dacă el nu vrea să te vadă, nu îi este dor de tine.
Soluţii: duş scoţian rece sau lovitul cu capul de pragul de sus, pentru a-l vedea pe cel de jos. Dezbracă-te de părerile de la coafor ale prietenelor tale, de impresiile de la colţ ale tantilor ce mănâncă seminţe - nu mai ţese vise cu fire invizibile, demontează piedestalul acela în care l-ai confundat pe el cu Vronski cel care vine să îţi reformeze viaţa. Timpul e variabil, în funcţie de evenimentele care îl constituie, cu toate acestea de ce să ne maximizăm orele pierdute în zadar, moment în care micşorăm şansele în care am găsi o pereche cu mai puţine corniţe şi mai mult puf de îngeraş. "I am alive! Maggie the cat is alive!"
"Într-o zi m-a dus la o baie turcească, de abur fierbinte, numai pentru femei. Ştia acest Casanova cum se deschid toate porţile. Nu m-a lăsat până când n-am mers cu el. Ascunşi bine, printr-o plesnitură a unei uşi, am privit amândoi înăuntru. Erau vreo treizeci, poate patruzeci de femei dezbrăcate, la un loc, goale, din familii foarte bune. Parcă erau o turmă. Semănau între ele ca oile. Ce poate fi să cucereşti turme întregi de astfel de trupuri? Toate la un loc nu înseamnă cât o femeie adevărată. Spusesem odată unui polonez care nu văzuse niciodată o rodie, că rodia este aşa ca un fruct mai mare, parcă plin de coacăze. Omul meu a mâncat câteva mii de coacăze ca să afle ce este o rodie.
Sunteţi mândri când cuceriţi atâtea femei, tocmai fiindcă nu ştiţi ce este femeia. Cine aleargă şi nu se opreşte la una singură, pierde din femeie ceea ce e mai bun. O femeie nu e numai trupul ei, fiindcă orice femeie are o frumuseţe mărginită în definitiv, un trup e supus şi el boalei.
Cea mai frumoasă femeie e rareori frumoasă trupeşte, în clipe fericite şi numai cu puţină ameţeală, ca unele tablouri care nu trebuie privite prea de aproape. Dacă n-ai văzut însă o femeie care iubeşte, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă. Când o femeie; când în privire îi apare o lucire vie şi pe buze îi joacă o lumină, atunci ea transformă orice e al trupului ei într-o minune, deosebită de tot ceea ce a fost şi va fi."
1.Pentru că uneori e cazu' să contrazicem ideea că o relaţie se rezumă doar la legătura creată între o cunoştiinţă pasageră dintr-un club, când aburii de la vodka cu suc de portocale şi-au făcut efectul, când pitzi pisi cu fusta din tul - care acoperă la fix posteriorul - şi mănuşi rock-glam de biker îl întâlneşte pe prinţul cu calul alb, care poate fi numit şi Maseratti sau Bugatti, că tot e la modă.
2. Da...era familiei clasice cu iz de anii '50, gospodine cu şorţ şi zâmbet Colgate a apus (acum au zâmbet cu ştrasuri pe dinţişori şi Blend-a-med White Pearl a la Hollywood), dar din când în când te-ai bucura să încropeşti ceva dulce pentru iubitul tău. Şi chiar dacă opera ta de artă culinară - asupra căreia te-ai chinuit o zi întreagă cu cartea de bucate de la Jamie Oliver în mână şi cu telefoanele date mamei tale pentru lămuriri - ar ieşi un fiasco (mai degrabă varză călită, decât somon fume cu legume sote) el tot ar zâmbi galeş şi ar spune..Ţi-a ieşit bun, iubito!
3. Pentru că din când în când avem nevoie să luăm gura aceea de aer proaspăt pe care ţi-o conferă starea de a fi îndrăgostit...cel puţin în primele zile, să porţi ochelari de văzut lumea în roz şi să fi o Alice în Ţara minunilor, care zburdă debordantă cu o vată de zahăr în mână în bătaia vântului...
4. Pentru că nimic nu se compară cu prima privire leneş aruncată asupra chipului lui dimineaţa, când se încruntă în tărâmul viselor, mai abitir decât Rocky Balboa în meciul final.
5. Pentru că e nevoie să existe cineva după care să strângi şosetele aruncate de secole sub pat sau prin casă.
6. Pentru că felul în care te priveşte crează o lume doar pentru voi doi, când e îndrăgostit, ca un copil care priveşte cu pasiune macheta de avionaş primită de la unchiul din America.
7. Pentru că..trebuie să recunoaştem, chiar înainte de a deveni mame, ne place să facem un exerciţiu de dragoste maternă: îi îndreptăm cravata sau îi călcăm camaşile, mirosind hainele îmbibate cu parfumul pielii lui.
8. Cu cine te-ai mai putea contrazice pe tema filmelor clasice romantice pe care tu le trăieşti efectiv, iar el visează la meciurile cu băieţii, în timp ce adoarme în timpul acţiunii în braţele tale, sforăind la happy-end.
9. Pentru că e singurul cu care poţi împărţi o îngheţată delicioasă cu topping de ciocolată, fără să ai regrete în acele momente, şi uitând de bomba aceea calorică..pentru că în final, ai cum să consumi acele calorii într-un mod cât mai plăcut!
10. Pentru că te înnebuneşte felul în care te atinge în treacăt atunci când ieşiti împreună în oraş sau la o petrecere cu prietenii.
11. Pentru că te-ai săturat să tot cumperi la lenjerie în prostie şi măcar să te minţi că el se va concentra asupra frumuseţii ei şi texturii fine a materialului şi nu asupra formelor tale ce o îmbracă.
12. Pentru că trebuie să recunoaştem, ne place sentimentul acela de apartenenţă. Avem acea nevoie acută de a ne înscrie în câte un tipar.
M-am întrebat mereu ce înseamnă să fi FEMEIE; să renaşti zâmbind în fiecare primăvară, printre magnoliile ce elogiază un anotimp al frumosului.
Mi-aş dori să fiu acea femeie care continuă să arunce zarurile şi să câştige în toate luptele cu viaţa, în faţa tuturor problemelor. Îmi lipsesc insă îndârjirea, pragmatismul şi ochelarii realităţii uneori. Poate voi descoperi într-o zi un mic butic ferit de lume, de unde să îi cumpăr, când toată lumea e întoarsă cu spatele.
La mulţi ani tuturor primăverilor din tine, din mine, din noi! La mulţi ani acelui copil stingher ce zace în tine, apărând zglobiu de fiecare dată în privirea ta!
"Cheek to cheek" 
6. Pentru că felul în care te priveşte crează o lume doar pentru voi doi, când e îndrăgostit, ca un copil care priveşte cu pasiune macheta de avionaş primită de la unchiul din America.
