"Într-o zi m-a dus la o baie turcească, de abur fierbinte, numai pentru femei. Ştia acest Casanova cum se deschid toate porţile. Nu m-a lăsat până când n-am mers cu el. Ascunşi bine, printr-o plesnitură a unei uşi, am privit amândoi înăuntru. Erau vreo treizeci, poate patruzeci de femei dezbrăcate, la un loc, goale, din familii foarte bune. Parcă erau o turmă. Semănau între ele ca oile. Ce poate fi să cucereşti turme întregi de astfel de trupuri? Toate la un loc nu înseamnă cât o femeie adevărată. Spusesem odată unui polonez care nu văzuse niciodată o rodie, că rodia este aşa ca un fruct mai mare, parcă plin de coacăze. Omul meu a mâncat câteva mii de coacăze ca să afle ce este o rodie.
Sunteţi mândri când cuceriţi atâtea femei, tocmai fiindcă nu ştiţi ce este femeia. Cine aleargă şi nu se opreşte la una singură, pierde din femeie ceea ce e mai bun. O femeie nu e numai trupul ei, fiindcă orice femeie are o frumuseţe mărginită în definitiv, un trup e supus şi el boalei.
Cea mai frumoasă femeie e rareori frumoasă trupeşte, în clipe fericite şi numai cu puţină ameţeală, ca unele tablouri care nu trebuie privite prea de aproape. Dacă n-ai văzut însă o femeie care iubeşte, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă. Când o femeie; când în privire îi apare o lucire vie şi pe buze îi joacă o lumină, atunci ea transformă orice e al trupului ei într-o minune, deosebită de tot ceea ce a fost şi va fi."
Având în vedere că soseşte primăvara, cu toate că în sufletul meu şi poate al tuturor era de mult timp aşteptată, m-am gândit că e un bun prilej pentru a scormoni în dulapul cu amintiri, acel clasic dulap vechi al bunicii care se regăseşte în fiecare din noi, unde mereu putem scoate la iveală câte un giuvaer din trecut, care, la fel ca orice piatră nestemată nu îşi schimbă valenţa în timp, nici valorile. Sunt cuvinte, care spre deosebire de cele spuse, rămân într-o bulă de timp ce nu se degradează. Nu voi da titluri, nume, date...pentru că ceea ce contează este însemnătatea lor reală.
Şi primăvara aceasta e o ocazie să regăsim în noi sensibilitatea oricărei femei, care nu ar putea rămâne de neclintit în faţa acestor rânduri.
Ar putea fi totodată un răspuns la întrebarea De ce iubesc bărbaţii femeile?
"[...] Din gândurile mele salvate: 'Când o voi vedea din nou aş vrea să-i spun că n-am îmbrăţişat-o destul şi n-am sărutat-o destul. Asta simt acum. Nu ştiu dacă să o caut sau nu, uneori mă gândesc că aş vrea să o fur şi să o duc departe.'[...]"
"[...] Mi-ar place să vorbim despre lucrurile astea, seara înainte să dormim. Să avem cafeneaua noastră privată, în fiecare seară.[...]"
"[...] Mi-am făcut poză acum după ce am citit mesajul tău, dar nu cred că au ieşit la suprafaţă sentimentele care mă încearcă. Zâmbesc mulţumit în sinea mea, mi se umezesc ochii de fericire; dacă mai mulţi oameni şi-ar da seama de toate lucrurile pe care tu le conştientizezi acum, ar fi o lume mult mai frumoasă. De aceea vreau lacul, pădurea, casa şi pe tine. Să avem o lume perfectă, chiar dacă încăpem numai noi doi în ea. Mai am multe de învăţat, dar ce poate fi mai frumos decât cineva alături cu care să te poţi bucura din plin de esenţa vieţii. Acum ştiu că toată viaţa voi descoperi lucruri noi.
Vreau să ajungem la prima noastră ceartă ca să văd cum vom trece peste ea. E uimitor cum în astfel de momente spui ceea ce eu visez să descopăr la o femeie. [...]"
"Visele pe care le am cu ochii închişi sunt interpretabile şi reflectă ceea ce gândesc. Cele pe care le am cu ochii deschişi sunt mai importante.[...]"
"Ce ştii despre vremea noastră? [...]"
"De fiecare dată când te aşteptam să vii, începea să-mi bată inima într-un ritm alert. De fiecare dată încercam să o liniştesc: "e doar o fată, e doar o fată" [...]
Nu. Nu am citit încă această carte, un pseudo tratat scris într-un limbaj vesel, dar cât se poate de real şi brut, fără inutilele şlefuiri literare, despre ce presupune conceptul de relaţie. Hmm..relaţie, un cuvânt care deja stârneşte un zâmbet compătimitor la colţul gurii. Săraci cei încătuşaţi, secolul 21 promovează anti-posesiunea.
Este o carte pe care vreau sa o citesc, sunt curioasă de perspectiva unei alte Eve asupra raportării ei la ideea de fidelitate, iubire, legământ, cuvinte care astăzi, nu doar şi-au pierdut valoarea, dar deja au ajuns etichetate ca ridicole. Termeni de DEX...şi atât! Sau precum lista de cumpărături pe care ţi-o trânteau în faţă părinţii când trebuia să termini nivelul la Sega. Păcat.
Şi acum citatul relevator ce mă îndeamnă să alerg spre librărie pentru a achiziţiona un exemplar a cărţii: "Fidelitatea e un concept constipat, tocmai fiindcă e definită prost. O amică mi-a spus cândva că şi-a tradus partenerii numai cu vibratoare fiabile, de ultimă generaţie, şi se întreba, în stil Radio Erevan, dacă asta se pune la păcate sau dimpotrivă, la judecata finală instanţa va aprecia efortul ei de a nu se folosi de penisuri vii. Altcineva din grup a întrebat-o la cine se gândea cât folosea unealta, iar ea a răspuns că de cele mai multe ori la Val Kilmer. "Deci l-ai inşelat pe barbac-tu cu ăla!" a conchis comeseanul. Deşi mi-era antipatic, admit că aici avea dreptate. Şi tocmai de aceea mă arunc la concluzia că infidelitatea e ceva cu mult mai sofisticat decât o pereche de minciuni şi-o pereche de testicule în plus în mariaj. Fidelitatea te ajută să mori liniştit. Infidelitatea te ajută să traieşti liniştit. Cei care spun că adulterinii sunt stresaţi nu i-au cunoscut pe cei care s-au chinuit toată viaţa să fie fideli - şi, din păcate pentru ei, au reuşit"
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii.
Odă (în metru antic) Crezul poetic al lui Mihai Eminescu
Ideal este sa devii propriul tău psiholog obiectiv (idealul în plan uman nu poate fi atins)
Să ne acordăm o clipă de răgaz în care derulăm în minte firul anilor ce s-au scurs..Am fost oare fascinaţi de proiecţia imaginii ideale create în interiorul eului nostru subconştient, a celui care ne-a lăsat să vibreze fiecare coardă a tremurului corpului? Tremurul care dizlocă puterea firească de concentrare şi îndreaptă gândurile spre ceva mult mai dulce..sau mult mai dulce în acel moment. Deoarece în timp totul se transformă într-o pastă mociorloasă care lasă un gust plin de amar ; nimic nu durează, aşa cum şi călătoria noastră în lume, această călătorie iniţiatică, trece precum o suflare condensată pe care de multe ori o luăm când ne lovim de blocul de aer rece. Şi atunci ne alăturăm cortegiului istoric al celor care au marcat fragmente de timp, completând şirul de puncte care alcătuiesc un univers din trecut şi prezent.
Ne îndrăgostim cu adevărat atunci când percepem frumuseţea intrinsecă a personalităţii celuilalt , precum şi disponibilitatea indirectă a acestuia de a se plia proprilor nevoi inconştiente.(Re)cunoaşterea nevoilor reale şi adaptarea lor în plan material în stadii cât mai timpurii ale vieţii, nu face decât să ne ofere o perspectivă îmbunătaţită de a lua acea gură de realitate crudă, de a ne dezvolta capacitatea de a citi intenţiile altora, cu acceaşi intensitate cu care percepem expectaţiile noastre. Este totodată o potecă de trasare a unor scheme imaginare care să specifice clar barierele între ceea ce este dezirabil şi realizabil pentru noi, şi ceea ce nu. Ar trebui să fim mai indulgenţi adesea cu propriul nostru suflet, şi să îl lăsăm să se odihnească într-un echilibru în care nu se simte constrâns pentru a face ceva, doar din necesitatea impusă de rigorile lumii sociale, ci de a-şi aerisi mai degrabă căile pentru a putea accede pe un plan mai înalt - la nivel spiritual. Ironic cum încerc să găsesc o justificare şi să arunc blestemul asupra caracterului uman. Cum încerc să compun un tipar general valid şi extrapolez aceste stări asupra tuturor, folosiind pluralul, pe când nu fac altceva decât să îmi clarific discuţia pe care o port cu mine, de 21 de ani încoace [...] Aşadar, toate cele scrise mai sus, trebuie percepute ca : eu + acţiunile mele. Să închid mai bine această carte pe moment, sau să o suspend acestei clipe, spre care ma voi întoarce după ce finalizez proiectele ce trebuie realizate din sertarul cu doza mea de realitate cotidiană.
"Nu vreau să te fac să suferi şi, cu cât te doresc mai mult, cu atât o să te fac să suferi. Şi nici nu vreau să mă faci să sufăr şi, cu cât mă vei dori mai puţin, cu atât o să sufăr."
"Plăcerea fizică nu este decât o plăcere; poate ceva mai mare decât celelalte, dar, oricum, o plăcere ca oricare alta. Nu reprezintă decât un aspect - şi nu cel mai important - al relaţiei pe care o numim iubire. Lucrul esenţial este adevărul, încrederea care se stabileşte între doi oameni, două suflete, două spirite... cum vrei să-i spui. Că adevărata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizică. Pentru că lucrul care nu trebuie să existe niciodată între doi oameni, care şi-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna."
.png)