Mediocritatea este plaga civilizaţiei.

Mediocritatea este plaga civilizaţiei. (John Fowles)

duminică, 3 octombrie 2010

Minunea

Nu credeam că există oameni fericiţi. Mă gândesc cu amărăciune la faptul că în periplul meu zilnic pe străzi - şi nu importă străzile cărui oraş, pentru că peste tot unde ochii mei au îmbrăcat realitatea socială, nu am întâlnit decât oameni schimonosiţi, cu feţe spasmodice, un aer greu de sărăcie intelectuală, de plafonare, un aer sufocant de mahala în plin cadru urban. Aşa că unde să mai încapă exaltarea, inefabilul, comuniunea spirituală, reîntoarcerea în timpuri mitice, bucuria de a te trezi lângă cineva, când lumea este prea injectată de serul cluburilor, al nopţilor pierdute căutând prinţii din poveste în locurile cele mai nepotrivite. Şi iată că m-am înşelat, eu Fecioara analitică...Ce îmi rămâne să afirm e faptul că fericirea nu trebuie privită doar ca pe un ideal, că romanele marilor iubiri pe care le-am devorat cu toţii - sau măcar mulţi dintre noi , - în adolescenţă, ecranizările marilor poveşti de iubire, nu au fost pagini întregi scrise în gol sau scenarii ale unor minţi bolnave de regizori care nu aveau altă treabă - fericirea există, e aici, e acolo, e pretutindeni, e vorba de disponibilitatea de a duce incomensurabilitatea unei astfel de senzaţii şi capacitatea nativă de ne dărui în deplinătatea fiinţei noastre.

Un lucru este cert: nu există poveşti mari de iubire, e o prostie... fiecare iubire este mare în esenţa ei!

"...Iar vocea ta aducea în răstimpuri
dulceaţa unei minuni
împlinite
aşa cum merele toamnei se întrupează şi mângâie aerul rece
glasul tău
departe - aproape
cum îmi învăluie sufletul
în culorile lui
înmiresmate 
pictând peisaje fantastice
dintr-un viitor pe care  l-am visat doar
şi pe care tu
cu minunea ta
ai putut
să-l prefaci în realitate" (O.H)

2 comentarii:

  1. antarctida_life@yahoo.com11 noiembrie 2010 la 16:38

    o masca de arlechin azvarlita brutal in covorul de frunze uscate...
    prea multe zambete, prea multe riduri...
    prea multe chipuri triste intre ziduri...
    ce cauti e dincolo de gri,lumina din noapte vine zi...
    atingerea e dincolo de trup,iubirea dincolo de gand ...

    RăspundețiȘtergere
  2. antarctida_life@yahoo.com16 noiembrie 2010 la 19:00

    Am coborat din masina.Acelasi Cluj.Cu nimic altfel decat ieri,decat maine.Imi taraiam opincile spre cursuri,rontaiam un corn si ciudat gandul pentru o clipa mi-a zburat la tine.Da ,la tine ,la blogul tau ,gandurile tale.Esti acolo de cand te-am zarit in prima clipa ...dar asta nu conteaza.In fine, mi-am luat un tichet de parcare ,priveam plictisit la semaforul ce parca refuza sa se schimbe si ....sa produs minunea.Da ,pentru mine era o minune,pentru tine doar o asteptare la trecere.Nu imi venea sa cred. Erai tu .Pierduta prin masa de oameni asteptai ingandurata,poate un pic trista.Un gand te adusese in calea mea si nu eram in stare sa spun nimic.Te-ai scurs in fluviul de oameni odata cu ei,la fel ...clipa ... dar nu inainte de a se impietri in sufletul meu ,fiecare pas,mersul usor leganat,pletele in vant,haina fluturandu-ti usor aidoma unui semn de adio...Nici nu stiu cand m-am intors si am pornit spre curs...imperiile urmau sa mi te alunge din minte..erai doar o zeita pierduta in multime ...si nici acum nu stiu de erai tu ...sau o minune...Imi vine sa zambesc cand ma gandesc la John Fowles si al sau Magician...Cand nu te zaream imi pareai crud de reala...cand te-am vazut naluca mi-ai parut si nici nu stiu unde se termina visul ...si unde incepe realul.

    RăspundețiȘtergere